Muzica este graiul sufletului. (Beethoven)

joi, 17 februarie 2011

Rosu Si Negru - Pseudofabula

Într-o nu stiu care seara
Într-o nu stiu care vara
Într-un nu stiu care sat
Sub un nu stiu care pat
Sub un nu stiu care pat

Mititel cât un cercel
Sta pitit un soricel
Tremurând bietul de el
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu stiu care seara
Într-o nu stiu care vara
Într-un nu stiu care sat
Sub un nu stiu care pat

Nici prea mare dar nici mica
Sta pitita o pisica
Tremurând si ea de frica
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu stiu care seara
Într-o nu stiu care vara
Într-un nu stiu care sat
Sub un nu stiu care pat

Terminând de ros un os
Sade-un câine zdrenturos
Tremurând si el fricos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu stiu care seara
Într-o nu stiu care vara
Într-un nu stiu care sat
Sub un nu stiu care pat

Fara vreun dinte ros
Sade-un lup foarte nervos
Tremurând si el vârtos
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu stiu care seara
Într-o nu stiu care vara
Într-un nu stiu care sat
Sub un nu stiu care pat

Cu piedica pustii trasa
Sade o vânatoreasa
Tremurând cu tot cu casa
Fiindc-aflase dintr-o carte
Fiindc-aflase dintr-o carte

Într-o nu stiu care seara
Într-o nu stiu care vara
Într-un nu stiu care sat
Sub un nu stiu care pat

Mititel cât un cercel
Sta pitit un soricel…

Georges Bizet - " Carmen"

Carmen - opera

Carmen este o operă cu muzica compusă de Georges Bizet pe un libret de Henri Meilhac şi Ludovic Halévy, după nuvela omonimă a lui Prosper Mérimée.

Premiera operei a avut loc la „Opéra Comique“ din Paris, pe data de 3 martie 1875.

Într-o piaţă din Sevilla, soldaţii se amuză pe seama trecătorilor. Le trezeşte interesul frumoasa Micaëla, o tânără de la ţară, venită să-şi caute iubitul, pe Don José. Apar muncitoarele de la manufactura de tabac. Între ele se remarcă senzuala Carmen, care încearcă să-l provoace pe Don José. Intâlnirea Micaëlei cu Don José prilejuieşte rememorarea amintirilor legate de satul lor natal. La manufactură izbucneşte un scandal, ce culminează cu arestarea lui Carmen. Ea îl vrăjeşte pe Don José şi, în schimbul promisiunilor de a-l reîntâlni, acesta o ajută să fugă.

La hanul lui Lilas Pastia se întâlnesc, pentru a petrece, ţigani şi contrabandişti. Apariţia toreadorului Escamillo le stârneşte entuziasmul. Cucerit de farmecul frumoasei Carmen, Escamillo îi propune sa-l urmeze; ea îl aşteapta însa pe iubitul ei, Don José. Acesta vine, iar Carmen cântă şi dansează pentru el. Conjunctura nu-i permite lui Don José să se mai întoarcă la garnizoană, fiind nevoit să se alăture contrabandiştilor.

Don José regretă că a dezertat, constatând, în plus, că nici Carmen nu-l mai iubeste. Aceasta îsi ghiceste în cărţi, de unde afla că va muri curând. Micaëla îi aduce lui Don José vestea iminentei morţi a mamei sale. El va trebui să plece, chinuit însă de gândul că, între timp, Carmen se îndrăgostise de Escamillo.
nainte de începerea coridei, Carmen şi Escamillo îşi mărturisesc iubirea, în timp ce Don José, ascuns, îi urmăreşte. Cu toate insistenţele lui Don José, Carmen refuză categoric să-l urmeze, iar el, înnebunit de gelozie, o ucide.

duminică, 16 ianuarie 2011

Dintre sute de catarge

Dintre sute de catarge
       Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
       Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare
       Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
       Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,
       Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
       Vânturile, valurile.

Nenţeles rămâne gândul
       Ce-ţi străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
       Valurile, vânturile.

SARA PE DEAL

Sara pe deal (AUDIO)

Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plîng, clar izvorînd în fîntîne;
Sub un salcîm dragă, m-aştepţi tu pe mine.

Luna pe cer trece-aşa sfîntă şi clară,
Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gînduri ţi-e plină.

Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
Streşine vechi casele-n lună ridică,
Scîrţîie-n vînt cumpăna de la fîntînă,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stînă.

Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cîmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! în curînd satul în vale-amuţeşte;
Ah! în curînd pasu-mi spre tine grăbeşte:
Lîngă salcîm sta-vom noi noaptea întreagă,
Ore întregi spune-ţi-voi cît îmi eşti dragă.

Ne-om răzima capetele-unul de altul
Şi surîzînd vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcîm. — Astfel de noapte bogată,
Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?

Mihai Eminescu - PE LANGA PLOPII FARA SOT...

Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţă capul tău
Se-ntoarce în zadar,

Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

15 ianuarie

În 1850 s-a născut poetul naţional al românilor, Mihai Eminescu (d. 15 iunie 1889).

Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

AICI - POEZII ALE LUI MIHAI EMINESCU