George Cosbuc - Dusmancele

Las' ochii, mama, las' sa plânga!
Tu-n leagan tot cu mâna stânga
Mi-ai dat sa sug de-aceea sunt
Natânga!
Dar n-am pus doara juramânt,
Sa merg neplânsa în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teama;
De ciuda plâng eu numai, mama.
Cuvintele ei nu le ieu
În sama,
Dar mi-e rusine si mi-e greu,
Ca scoala satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casa-n casa
Ca n-am broboade de matasa,
N-am sort cu flori - si daca n-am
Ce-i pasa?
N-am mers sa-i cer, aveam-n-aveam;
Si n-o sa-mi mearga neam de neam.

Sta-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sa mor îmi vine,
Auzi tu! Sa se prinda ea
Cu mine!
Stii, ieri, la moara, ce spunea?
Ca-s proasta foc si gura rea!

Si-auzi! îi umbla-n cap, tu, sora,
S-ajunga ea Lucsandrei nora!
O, mearga-i numele! N-o vezi
La hora?
Ce sort! Nu-ti vine nici sa crezi;
Fa cruce, fa, sa nu-l visezi.

Nu l-as purta nici de porunca!
Ce poarta ea, alt om arunca.
C-un rând de haine-o vad mergând
La munca,
La joc si hori acelasi rând,
Îl poarta-ntruna, si de când!

Lucsandra-i doara preuteasa,
Ea-si cata nora mai aleasa,
S-o duca-n bunuri si-n duium
Acasa.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sa-si strânga nora de pe drum.

Sa-si ieie nora pe-o satana?
Ca e saraca si golana;
De ce nu vine ca sa-i dau
Pomana?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casa nici cenusa n-au!

Auzi tu, mama, câte-mi spune?
Si-alearga-n sat sa mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Îmi pune.
De-as sta sa-i dau si eu raspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doara-doara
M-apuc sa-i spui o vorba-n poara;
Si daca tac, îi vin calduri
Sa moara.
Sa vezi tu, mama, -njuraturi!
Ca ea cu ma-sa-s zece guri.

Cu gura, ma-sa bate-o gloata,
Si-i de otrava Leana toata -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sa poata.
Dar lor pe plac eu n-am sa mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singura-mi tes tortul
Si umblu si eu cum socot
Ca-i portul.
De n-am matasuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rau de tot.

Ma prind cu ea? Cel sfânt s-o bata!
Dar cum ma prind? Ea e bogata,
Ce haine mi-am facut ca ea
Vrodata?
La joc ma poti oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs si-i scot eu nume?
Ori ies, gatita-n ciuda ei,
în lume?
Îi stiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Îl tiu legat de mine?
Îl trag de mâneca? Ba bine!
El vine-asa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot usa sa i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sa-i spui?

Sunt eu la urma vinovata,
Ca Leana umbla ca turbata
Sa-l vada-n casa lor intrând
O data?
Si daca lui nu-i da prin gând,
Ea blastema de nu-si da rând!

Dar poate da ea bobi cu sâta!
O fierbe ciuda pe urâta,
Ca-s mai frumoasa decât ea,
Si-atâta!
Sa aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Ca boii-s buni, bine-i bogata;
Dar daca pui flacai odata
S-aleaga dânsii cum socot
O fata:
Bogata-si pupa boii-n bot,
Îmbatrânind cu boi cu tot!

Postat de Andreea Nichita.