joi, 13 octombrie 2011

George Cosbuc - Mama



În vaduri ape repezi curg
Si vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Carari ce duc la moara -
Acolo, mama, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacara lor geme:
Clipeste-abia din când în când
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stau
Si torc în rând cu tine;
Sunt înca mici si tata n-au
Si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Începe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai îngândurata.

Si firul tau se rupe des,
Caci gânduri te framânta.
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tânta.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfira...
Te uiti la el si nu-l ridici,
Si fetele se mira.

...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti -
- "Ce vezi?î întreab-o fata.
- "Nimic... Mi s-a parut asa!
Si jalea te rapune,
Si fiecare vorba-a ta
E plâns de-ngropaciune.

Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
- "Eu simt ca voi muri-n curând,
Ca nu-mi mai sunt în fire...
Mai stiu si eu la ce gândeam?
Aveti si voi un frate...
Mi s-a parut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Sa-l vad o data-n fata.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Sa n-am eu pe baiatul meu
La cap, în ceasul mortii!

Afara-i vânt si e-nnorat,
Si noaptea e târzie;
Copilele ti s-au culcat -
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plângând:
E dus si nu mai vine!
S-adormi târziu cu mine-n gând
Ca sa visezi de mine!
 





Postat de Evelina Catanescu

George Cosbuc - La Oglinda



Azi am sa-ncrestez în grinda -
Jos din cui acum, oglinda!
Mama-i dusa-n sat! Cu dorul
Azi e singur puisorul,
Si-am închis usa la tinda
Cu zavorul.

Iata-ma! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
Si ce cap frumos rasare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! Si la ureche
Uite-o floare.

Asta-s eu! Si sunt voinica!
Cine-a zis ca eu sunt mica?
Uite, zau, acum iau seama
Ca-mi sta bine-n cap naframa
Si ce fata frumusica
Are mama!

Ma gândeam eu ca-s frumoasa!
Dar cum nu! Si mama-mi coasa
Sort cu flori, minune mare -
Nu-s eu fata ca oricare:
Mama poate fi faloasa
Ca ma are.

Stii ce-a zis si ieri la vie?
A zis: - "Ce-mi tot spun ei mie!
Am si eu numai o fata,
Si n-o dau sa fie data;
Cui o dau voiesc sa-mi fie
Om odata".

Mai stiu eu! Si-asa se poate!
Multe stiu, dar nu stiu toate.
Mama-mi da învatatura
Cum se tese-o pânzatura,
Nu cum stau cei dragi de vorba
Gura-n gura.

N-am sa tes doar viata-ntreaga!
Lasí sa vad si cum sa leaga
Dragostea - dar stiu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine -
Hai, ma prind feciorii draga
Si pe mine!

Ca-s subtire! Sa ma frânga
Cine-i om, cu mâna stânga!
Dar asa te place dorul:
Subtirea, cu binisorul
Când te strânge el, sa-ti strânga
Tot trupsorul.

Bratul drept daca-l întinde
Roata peste brâu te prinde
Si te-ntreaba: "Draga, strângu-l?
Si tu-l certi, dar el, natângul,
Ca raspuns te mai cuprinde
Si cu stângul.

Iar de-ti cere si-o gurita -
Doamne! Cine-i la portita?
Om sa fie? Nu e cine!
Hai, e vântul! Uite-mi vine
Sa vad oare cu cosita
Sta-mi-ar bine?

O, ca-mi sta mie-n tot felul!
Sa ma port cu-ncetinelul:
Uite salba, brâu, si toate!
Si cosite cumparate,
Stai, sa-nchei si testemelul
Pe la spate.

Uite ce bujor de fata -
Stai sa te sarut o data!
Tu ma poti, oglinda, spune!
Ei, tu doara nu te-i pune
Sa ma spui! Tu ai, surata,
Gânduri bune.

De-ar sti mama! Vai, sa stie
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am sa fiu tot fata,
Voi fi si nevast-odata:
Lasí sa vad cât e de bine
Maritata.

Ca mi-a spus bunica mie
Ca nevasta una stie
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna -
Si ma mir eu ce-o sa fie
Asta una!

Brâu-i pus! Acum, din lada
Mai ieu sortu! O sa-mi sada
Fata cum îmi sta nevasta...
Aolio! Mama-n ograda!
Era gata sa ma vada
Pe fereasta.

Ce sa fac? Unde-mi sta capul?
Grabnic, hai sa-nchid dulapul
Sa ma port sa nu ma prinda.
Salba jos! Si-n cui oglinda!
Ce-am uitat? Închisa usa
De la tinda.

Intra-n casa? O, ba bine,
Si-a gasit niste vecine,
Sta la sfat... toata-s vapaie!
Junghiul peste piept ma taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce bataie!
 




Postat de Evelina Catanescu 

vineri, 7 octombrie 2011

Un nou poet propus:
George COSBUC > ,,Trei,Doamne, si toti trei". ,,El Zorab", Nunta Zmfirei, Vestitorii primaverii, , Numai una, Nu te-ai priceput, Mama, La oglinda, Dusmancele,...

Continuturile primei teme derulate anul acesta: 

1. Elemente de cult religios:

 > Psalmii lui David

  *Poezie
 > Mihai Eminescu: "Lacul", "La steaua", "Dintre sute de catarge", "La mijloc de codru des", "Pe langa plopii fara sot", "Somnoroase pasarele", "Atat de frageda", "Replici", "Daca iubesti fara sa speri", "Freamat de codru" etc.


> George Cosbuc: "Trei, Doamne, si toti trei", "El Zorab", "Nunta Zamfirei", "Dusmancele", "Vestitorii primaverii","Numai una", "Mama", "La oglinda" etc.


(Comentariu asupra poeziilor lecturate, muzica ce le insoteste...)

*Muzica


 > Johann Sebastian Bach – Concert ptr 2 viori, Badinerie, Toccata si fuga in re minor, Arie din Suita a III-a
 > G Fr Haendel – Muzica apelor , Focuri de artificii – fragmente

 *Arta Plastica

 > Nicolae Grigorescu
(Prezentarea unei lucrari si comentarea acesteia.)
                                                 
 (Informatii de pe net sau din biblioteca scolii)


PS.
Sunt convinsa ca daca depuneti un efort... nu prea mare, veti realiza o lucrare de echipa foarte valoroasa, care va va determina sa aveti mai multa incredere in capacitatea voastra de a razbi in viata.


MULT SUCCES!


FN

vineri, 30 septembrie 2011

Bach / Händel

 







Postat de Andreea Nichita
George Cosbuc - El Zorab

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
- "Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.

- "O mie de ţechini primeşti?
- "O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini -
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum! -

El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.

Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: - "Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!

Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!

Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!

Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi -
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?

Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate,-odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa-te-vor flămând!

Şi te vor bate,-odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!...
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!

Se-ncruntă paşa: - "Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!

- Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu -
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?

Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept şi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.

Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc -
Ce bine-mi poţi tu da?

Dă paşa semn. - "Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind -
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi...

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
- "Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

Postat de Andreea Nichita
George Cosbuc - Dusmancele

Las' ochii, mama, las' sa plânga!
Tu-n leagan tot cu mâna stânga
Mi-ai dat sa sug de-aceea sunt
Natânga!
Dar n-am pus doara juramânt,
Sa merg neplânsa în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teama;
De ciuda plâng eu numai, mama.
Cuvintele ei nu le ieu
În sama,
Dar mi-e rusine si mi-e greu,
Ca scoala satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casa-n casa
Ca n-am broboade de matasa,
N-am sort cu flori - si daca n-am
Ce-i pasa?
N-am mers sa-i cer, aveam-n-aveam;
Si n-o sa-mi mearga neam de neam.

Sta-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sa mor îmi vine,
Auzi tu! Sa se prinda ea
Cu mine!
Stii, ieri, la moara, ce spunea?
Ca-s proasta foc si gura rea!

Si-auzi! îi umbla-n cap, tu, sora,
S-ajunga ea Lucsandrei nora!
O, mearga-i numele! N-o vezi
La hora?
Ce sort! Nu-ti vine nici sa crezi;
Fa cruce, fa, sa nu-l visezi.

Nu l-as purta nici de porunca!
Ce poarta ea, alt om arunca.
C-un rând de haine-o vad mergând
La munca,
La joc si hori acelasi rând,
Îl poarta-ntruna, si de când!

Lucsandra-i doara preuteasa,
Ea-si cata nora mai aleasa,
S-o duca-n bunuri si-n duium
Acasa.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sa-si strânga nora de pe drum.

Sa-si ieie nora pe-o satana?
Ca e saraca si golana;
De ce nu vine ca sa-i dau
Pomana?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casa nici cenusa n-au!

Auzi tu, mama, câte-mi spune?
Si-alearga-n sat sa mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Îmi pune.
De-as sta sa-i dau si eu raspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doara-doara
M-apuc sa-i spui o vorba-n poara;
Si daca tac, îi vin calduri
Sa moara.
Sa vezi tu, mama, -njuraturi!
Ca ea cu ma-sa-s zece guri.

Cu gura, ma-sa bate-o gloata,
Si-i de otrava Leana toata -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sa poata.
Dar lor pe plac eu n-am sa mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singura-mi tes tortul
Si umblu si eu cum socot
Ca-i portul.
De n-am matasuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rau de tot.

Ma prind cu ea? Cel sfânt s-o bata!
Dar cum ma prind? Ea e bogata,
Ce haine mi-am facut ca ea
Vrodata?
La joc ma poti oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs si-i scot eu nume?
Ori ies, gatita-n ciuda ei,
în lume?
Îi stiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Îl tiu legat de mine?
Îl trag de mâneca? Ba bine!
El vine-asa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot usa sa i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sa-i spui?

Sunt eu la urma vinovata,
Ca Leana umbla ca turbata
Sa-l vada-n casa lor intrând
O data?
Si daca lui nu-i da prin gând,
Ea blastema de nu-si da rând!

Dar poate da ea bobi cu sâta!
O fierbe ciuda pe urâta,
Ca-s mai frumoasa decât ea,
Si-atâta!
Sa aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Ca boii-s buni, bine-i bogata;
Dar daca pui flacai odata
S-aleaga dânsii cum socot
O fata:
Bogata-si pupa boii-n bot,
Îmbatrânind cu boi cu tot!



Postat de Andreea Nichita. 
Marsul lui Iancu 


Astăzi cu bucurie
Românilor veniţi
Pe Iancu în câmpie
Cu toţi să-l însoţiţi
Spălaţi armele voastre
Degrabă s-alergăm
Din locurile noastre
Pe duşmani s-alungăm.

Iancule mare,

Bravule tare
Cu noi să fii
Tu însoţeşte
Şi însufleteşte
Pe ai tăi fii.

Optzeci de oi despoaie

Şi prin frigări le pun
De fluier, de cimpoaie
Pădurile răsun.
Românii se aşează 
Pe lângă un mare foc,
Şi Iancu ospătează
Cu dânşii la un loc.

Iancule mare,

Bravule tare
Cu noi să fii
Tu însoţeşte
Şi însufleteşte
Pe ai tăi fii.

Sunt gata. Stau cu toţii

Să se coboare-n văi
Să izgonească hoţii
Şi-a neamului călăi.
Iancu merge înainte
Pe un cal cu ager curs
Iar peste îmbrăcăminte
Purta piele de urs.

Cine a sta-n cale
Iancului mare
Şi brav român,
Fulger şi trăznet
Peste a lui creştet,
De la români.

Iată-i voioşi porniră

Românii cei voinici
Ca lanţul se înşiră
Pe a munţilor poteci
Nevestele cu jale
Privindu-i lăcrimând
Îi urmăreau pe vale
Cum se duceau cântând.

Cine a sta-n cale

Iancului mare
Şi brav român,
Fulger şi trăznet
Peste a lui creştet,
De la români.

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Un nou inceput !

Am revenit ! De data asta in clasa a12a ! Ne cerem scuze pentru ca in cele 3 luni de vacanta nu am postat nimic,dar, dupa cum stiti, acest blog este doar pentru ora de muzica. Speram totusi ca ati avut o vara frumoasa,exact asa cum v-ati dorit-o.
Si anul acesta va vom incanta (speram noi) cu diferite cantece si teme pe care le vom studia .Speram sa fiti si de data asta alaturi de noi . Vom posta de cate ori vom avea ocazia,avand in vedere ca Bacul ne bate la usa . :) Speram sa va placa.Take care xoxo


Postat de Evelina Catanescu